In anii '80 toate retelele de cercetare interconectate au fost convertite la protocolul TCP/IP, ARPANET devenind coloana vertebrala a noului INTERNET. In 1984 NSF (Fundatia Nationala de Stiinte), o agentie a guvernului SUA a ales 5 universitati dotate cu supercalculatoare puternice, care au fost interconectate pentru a permite accesul de la distanta la supercalculatoare. Intrucat guvernul federal sprijinea financiar aceasta retea, traficul comercial a fost interzis.

La inceputul anilor '90, cand mai multe retele private s-au alturat INTERNET-ului, restrictiile asupra activitatilor comerciale au fost inlaturate. Reteaua Internet s-a extins dincolo de granitele SUA, acoprind practic intreaga lume. Exista cantitati imense de echipament, detinute de indivizi, guverne, firme sau companii de telecomunicatii, care conecteaza impreuna calculatoarele, dar nici un individ, guvern sau firma nu controleaza reteaua Internet. Internetul nu este proprietatea nimanui.

Dezvoltarea rapida a internetului a fost posibila prin specificatiile bazate pe arhitectura sistemelor deschise, prin care se impun doar reguli de comunicare intre echipamente, nu si tipul acestora sau al sistemelor de operare. Calculatoarele conecate in INTERNET se impart in doua mari categorii:

• server - este calculatorul pe care ruleaza un soft specializat ce raspunde la solicitarile venite din partea utilizatorilor si pune la dispozitie informatiile pe care le poate accesa
• client - este calculatorul de la care utilizatorul acceseaza si se conecteaza la server care ii preia comenzile si ii furnizeaza raspunsurile

Reteaua INTERNET este o retea cu comutare de pachete (datagram) al carei principiu de functionare consta in faptul ca informatia de transmis se imparte in pachete carora li se ataseaza o informatie de control (adresa de destinatie, adresa de expeditie, numarul de ordine al pachetului). Acest numar de ordine este important, deoarece pachetele de la sursa catre destinatie pot merge, datorita mecanismului de rutare (alegearea traseului), pe cai diferite si in consecinta pot ajunge in ordine diferita fata de cea in care au fost trimise. Calculatorul destinatie reasambleaza mesajul, pe baza numerelor de ordine ale pachetelor.

Asadar la nivelul Internetului exita protocolul TCP (Transmision Control Protocol)care este un model bazat pe conexiune. Acesta permite transmisia datelor in ambele sensuri, furnizeaza servicii pentru controlul fluxului si pentru controlul fiabilitatii comunicarii.

In cazul legaturilor la internet prin mecanismul Dial-Up, exista un protocol numit PPP (Point to Point Protocol). Acesta permite incapsularea pachetelor IP pentru transmiterea pe linii telefonice seriale. PPP realizeaza o importire in cadre a pachetelor datagram pentru transmiterea pe linii seriale.

Regulile de comunicare dintre calculatoarele aflate in intreaga lume sunt constituite in protocolul de comunicare care poarta numele de IP (Internet Protocol). Cum in Internet sunt integrate o multitudine de retele si subretele, fiecare avand propriul protocol, pachetele expediate nu ar putea fi recunoscute de nodurile de pe traseu si ar fi rejectate. Rolul integrator il joaca protocolul IP.

Protocolul UDP (User Datagram Protocol) este folositin locul protocolului TCP dar este mult mai simplu. Se foloseste atunci cand se doreste transmiterea rapida a mesajelor, eventualele erori de transmisie nefiind luate in seama