Referindu-ne la capitolul anterior o data elementara reprezinta de fapt o zona de memorie interna la care utilizatorul are acces prin identificatorul datei. Dimensiunea zonei de memorie alocate si metoda folosita pentru pentru codificarea in binar a valorii datei depinde de tipul datei. Valoarea datei la un moment dat reprezinta continutul zonei de memorie asociate. Dimensiunea zonei de memorie alocata depinde de tipul datei, iar referirea la data se face prin numele sau.
Exemplu: in data alfa se memoreaza sirul de caractere "Maria" iar in data beta se memoreaza numarul 50. Zona de memorie alocata datei alfa incepe la adresa 200 iar cea alocata datei beta incepe la adresa 205.
Sistemul isi construieste o tabela prin care stabileste corespondenta intre numele datei, adresa la care se memoreaza si dimensiunea zonei de memorie alocata care corespunde modului de reprezentare interna, a tipului de data (de exemplu pentru data de tip sir de caractere sau alocat 5 octeti, iar pentru cea de tip numeric intreg sau alocat 4 octeti).
Atunci cand se cere sistemului sa afiseze data alfa, acesta cauta in tabela identificatorul alfa. Daca acesta va fi gasit sistemul va citi continutul zonei de memorie care incepe de la adresa 200, are o lungime de 5 octeti si va afisa de la data citita la dispozitivul desemnat pentru afisarea ei. Daca nu gaseste acest identificator va afisa un mesaj de eroare prin care va preciza ca nu exista aceasta data.